Tu, copile cât trăiești,
Mamei să-i mulțumești,
Te-a crescut... te-a ridicat...
Și lacrimi multe a vărsat.

Te-a dus în spate când plângeai,
Te-a protejat când tu făceai
Toate relele din lume,
Rătăcit în pofta culmii.

Dumnezeu, cu mâna Sa,
Pe mama ta El o purta,
Să te crească... să înflorești...
În lipsă tu să nu trăiești.

Te spăla și te-ngrijea,
Din Cuvânt ea îți citea,
Te învăța despre Hristos,
Cât e de bun și de milos.

Să porți răbdarea ei în tine,
În rugăciune să-I slujești,
Căci prin a mamei lungi suspine,
Cu ia în rai să te întâlnești!